Comunitatea romana in Roma si Provincia Roma

 

Pentru a descrie comunitatea mea ar trebuie sa încep cu îndepartatul 106 d.C. când Traian cuceri Dacia. Asa s-a nascut poporul daco-roman. Populatia, deja romanizata a conservat limba si identitatea latina intacte în toate aceste secole, chiar daca a fost supusa dominatiei otomane (pentru trei secole), influentei ruse mai înainte (pentru mai mult de un secol) si apoi austro-ungarice.
Ajungând la secolul trecut, pot spune ca influenta dictaturii a lasat profunde limitari în comportamentul nostru. Ma refer la lipsa noastra de încredere, nu numai în afara dar si în interiorul comunitatii noastre, care ne împiedica sa fim mai bine organizati si mai bine informati, dar nu numai, în acest mod riscam sa pierdem radacinile culturale, traditiile, limba iar în aceste conditii este mai usor sa devii vulnerabil din punct de vedere emotiv.
Singurile oportunitati pentru a ne reuni ne sunt oferite de Biserica ortodoxa româna care încearca cu mijloacele sale sa ne tina uniti, si ne ajuta sa nu ne simtim lasati în voia sortii într-o tara straina.
Cîteva locuri de întâlnire ale comunitatii române (în Roma) sunt la:
- Biserica S. M. in Campitelli în Via (str.) Santa Maria in Campitelli (lânga Teatrul Marcello), unde în fiecare duminica la 15,30 se întâlnesc tineri români pentru Sfânta Liturghie celebrata în româna;
- Biserica Scala Coeli alle Tre Fontane în Via Laurentina, 289;
- Biserica Nativita del N.S.G.C. în Via Gallia, 162
si altele, unde comunitatea româna se întâlneste pentru Sfânta Liturghie regasind în acele momente credinta, puterea si radacinile propriului pamânt natal. 
Potrivit datelor ISTAT, în 31 decembrie 2000, în toata Italia suntem pe al 4-lea loc ca populatie rezidenta cu 31.075 de sex masculin si 31.187 de sex feminin cu un total de 62.262.
În Regiunea Lazio, suntem pe al 2-lea loc ca populatie rezidenta straina (dupa filipini), de sex masculin sunt 9.582, de sex feminin 7.423 cu un total de 17.005.
Numai în Provincia de Roma populatia de sex masculin este de 8.280 si cea de sex feminin 6.138.
În Roma românii rezidenti sunt 8.669 dintr-un total de 151.221 cetateni straini rezidenti.
Comunitatea româna este o comunitate tânara, fâsia de etate majoritara este cea cuprinsa între 20 si 40 de ani. Sunt pesoane sosite în Italia singure sau urmând reteau de rudenii si/sau prietenii (cunostinte), în cautare de munca si de conditii de viata mai bune decât cele ce se pot obtine actualmente în Romania.
Potrivit datelor ISTAT românii cu acte în regula sunt raportat la toti imigrantii, cei care au demonstrat cea mai mare crestere relativa (din 1992 pâna în 1999) de 28,5%.
Majoritatea barbatilor lucreaza în constructii iar femeile ca menajere; dar nu numai, lucreaza în magazine, supermercaturi, restaurante, ecc. iar altii au si activitati pe cont propriu.
La sfârsitul anului 2001, la INPS (Institutul National de Prevederi Sociale) românii sunt 27.442 iar pentru INAIL (Institutul National pentru Asigurari Impotriva Accidentelor de Munca) sunt 47.785, pe al 3-lea loc dupa marochini si albanezi (date ISTAT).
Nu lipsesc nici românii veniti în Italia pentru studii. Potrivit datelor din „Dossier Statistico immigrazione 2002” a Caritas-ului românii cu permis de sedere pentru studii sunt pe al 8-lea loc printre nationalitatile prezente pentru acest motiv în Italia; din acelasi sursa rezulta ca în 31/12/2001 românii cu permis de sedere în regula erau 75.377, pe al treilea loc dupa Maroc si Albania.
În „sanatoria” din 1998 suntem pe al doilea loc cu 11% dintre beneficiari, dupa albanezi.
Considerând ultima „sanatoria” este posibil sa ne asteptam la o dublare a cifrei mai sus mentionata, adica însumând românii cu permis de sedere în regula cu cei care asteapta permisul de sedere vom fi probabil 150.000.
 

Nu putem sa-i uitam pe conationali nostri care au pierdut munca datorita patronilor care nu au vrut sa declare raportul de munca existent. Sindicatul UIL din Roma si Lazio, a denunciat ca în doar 30 de zile de la începutul “sanatoriei” ramasesera fara munca 700 cetateni români. În acelasi timp sunt si cei care pentru a nu pierde munca au trebuit sa plateasca si înca mai platesc impozitele care ar fi trebuit sa fie platite de catre patronii lor.
În ceea ce priveste minorii care nu sunt însotiti de parinti, în octombrie 2001 au rezultat la Comitetul pentru Minori Straini (“I minori stranieri non accompagnati e la deviazione-Marzo 2002”), dintr-un total de 8.146 semnalari de minori care nu sunt însotiti de parinti, 7,9% sunt cetateni români, al treilea post în clasifica pe natiuni. Majoritatea sunt adolescenti care provin din familii cu grave dificultati economice care trimit fii lor în afara cu speranta de a obtine conditii mai bune pentru ei, nestiind pericolele pe care le pot întâlni (trafic de droguri, prostitutie, afiliere la delincventa organizata, furturi, ecc.).
Din acelasi sursa rezulta ca printre minori straini ospitati în structurile de justitie pentru minori, dintr-un total de 3.008 minori straini care nu sunt însotiti de parinti, gasim pe al saptelea post dupa Iugoslavia, Maroc, Albania, Nomazi, Algeria si Croatia, minorii români cu 203 unitati.

Întorcâdu-ne la tema integrarii, chiar daca radacina limbii române este limba latina ceea ce ne usureaza învatarea limbii italiene iar cultura noastra este foarte apropriata de cultura italiana, integrarea este oricum complexa. Sunt si români care dorm sau merg sa manânce la Caritas; altii se gasesc a trai în conditii inumane: sub poduri, în case darâmate, în auto-demolari, în gari... Sunt si cei care î-si pierd mintile, pentru ca în momentul în care ajung în Italia descopera ca nu exista “paradisul” care credeau ca îl vor gasi.
Fiind abia iesiti dintr-o dictatura pentru noi este înca dificil sa întelegem întregul semnificat al democratiei, sunt oricum scimbari pozitive, începem sa o apreciem; cresc atitudinile pozitive si capacitatea noastra de a ne integra. Începem sa învatam sa acceptam drepturile si îndatoririle noastre, si încetul cu încetul sa organizam mai bine viata noastra în comunitate. 
Strada emigratiei pe care noi o strabatem în acest deceniu a fost strabatuta în trecut si de popoarele europene care acum fac parte din Comunitatea Europeana, Comunitate în care suntem destinati sa intram si noi în 2007, si îmbogatiti cum suntem de tot ce se poate învata de pozitiv din diversele culturi cu care venim în contact, vom gasi forta de a schimba în pozitiv comportamentul nostru în comunitate si nu numai.